Page 9 - In memoriam Costin Marculescu
P. 9
Amintirea lui Costin
La restaurant, după înmormîntarea iubitului meu frate Florin-Silviu, în toamna
anului trecut, am stat la aceeași masă cu Costin, chiar față în față, ocazie de a
depăna atîtea și atîtea amintiri, pentru că nu ne mai văzusem de ceva vreme. Am
fost plăcut impresionat că venise, spre deosebire de zeci de oameni care-i datorau
mult mai mult, în plan artistic (mai ales din lumea muzicii rock), fratelui meu și care
nu-și făcuseră timp să vină la cimitirul Reînvierea. Costin a fost prezent și la
parastas, pentru că a fost o persoană sensibilă, care credea cu tărie în prietenie. Iar
acum, iată, după o jumătate de an, își doarme somnul de veci în același cimitir...
Costin Mărculescu a trăit doar 51 de ani, dar a făcut-o intens, nu s-a odihnit nici o
clipă, a ars ca o flacără pînă cînd aceasta s-a stins nedrept de repede. Am colindat
țara în turneele și spectacolele organizate de regretatul impresar Doru Bușilă, un
personaj exotic, special, care a lăsat în urma lui o sumedenie de povești intrate în
folclorul lumii spectacolului, istorisite nu o dată cu un haz nebun de marea actriță
Stela Popescu. În aceste turnee Costin se afla într-o companie ilustră – Dan
Spătaru, Benone Sinulescu, Elisabeta Turcu, Carmen Rădulescu, între alții - dar
mai ales alături de o trupă de tineri soliști de muzică ușoară pe care o înjghebasem
după încheierea celebrului proiect TV ”Școala vedetelor”. Am în față o fotografie din
acea perioadă, unde împreună cu Costin se află Carmen Trandafir și Aurel Moga,
precum și autenticele speranțe trecute prin ”laboratorul” lui Titus Munteanu –
Cătălina Toma, Mirela Strat, Bogdan Negroiu și Laurențiu Niculescu – iar din
distribuții mai făceau parte Ana-Maria Tabacu sau Rareș Dragomir (fiul
compozitorului Marcel Dragomir). La întîlnirea de care vorbeam am rememorat cu
Costin cîteva episoade antologice din colaborările cu pitorescul și controversatul
impresar Bușilă, din deplasările cu un microbuz condus de fiul vitreg al acestuia,
stabilit în Australia. De pildă, la Zimnicea obținuse ca ”sponsorizare” un sac mare cu
zahăr de la fabrica locală, așa că să ne fi văzut cum îl împărțeam de zor în parcul